








Extinderea Uniunii Europene reprezinta cea mai mare provocare a Europei la inceputul secolului al XXI-lea, fiind sansa unica de a uni un continent si de crestere a prestigiului acestuia in lume. Dupa 1990, Consiliul European a pus in discutie posibilitatea extinderii Uniunii Europene prin cooptarea de noi membri dintre tarile Europei Centrale si de Est. In acest scop, toate tarile candidate la aderare au incheiat Acorduri de asociere cu Uniunea Europeana, care prevad instaurarea unei zone de comert liber si modalitatile institutionalizate de dialog intre guvernele acestor tari si institutiile comunitare, precum si domeniile care fac obiectul noilor relatii intre cele doua parti.
Prin incheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana si intrarea acestuia in vigoare la 1 februarie 1995, Romania s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene.
Accelerarea constructiei europene impune inserarea problematicii integrarii europene in cursurile universitare de baza pentru a raspunde cererii de informare, pe de o parte, si adaptarii cursurilor la dezvoltarile comunitare recente, pe de alta parte.
Procesul integrarii in Uniunea Europeana nu se anunta deloc usor, este nevoie de specialisti formati in domeniul politicilor europene.
Fara a intelege modul de constructie si functionare a mecanismelor Uniunii Europene, al politicilor comune pe care Comisia le implementeaza, progresele nu pot fi cele asteptate.
Efortul pe care trebuie sa-l facem este imens, competitia cu celelalte state candidate fiind contracronometru, iar Romania, credem noi, nu are dreptul sa piarda aceasta cursa in care ne-am angajat cu totii.
Aceasta lucrare reprezinta o incercare timida din partea noastra de a sensibiliza publicul, si in special studentii, de la administratia publica la noile tendinte pe plan european in domeniul politicilor europene.
La baza acestei lucrari au stat numeroase studii si documentatii puse la dispozitia publicului larg de catre institutiile Uniunii Europene.
Autorii