








"Andrei, tulburat - glasul ii transmisese instantaneu panica - se balbai:
- Ce s-a intamplat?... Cum va numiti?...
Traian Ionescu deveni atent. Cand se incrunta, sprancenele se plisau ca la fustele soleil, moderne acum douazeci de ani. Ridica al doilea receptor. Vocea continua, pierzand din intensitate:
- Sunt plina de sange... mor... Oameni buni...
Convorbirea se intrerupse."
Rodica Ojog-Brasoveanu